Nu am cuvinte...

Mi te-am pictat în centru-mi inimii

Aproape-ntotdeauna să îmi fii,

Să parcurgem Drumul Vieții împreună 

Fie vremea rea sau bună.

Mi te-am zidit în nemurire

Odat' cu poemele-mi, dragă Iubire,

Mi-ai fost muză și îmi ești,

Rază de lumină ce intens strălucești.

În nopțile lungi, grele,

Îmi pui pe cerul sufletului stele,

Ziua faci s-apară soarele

Chiar de nori negri împânzesc zările.

Tu mă dezbraci de temeri, 

Îmi dai nebănuite puteri,

Mă faci să trec peste bariere,

Căci nu ai limite, nici frontiere.

Ești exact pe placul meu,

De-un timp, mi-ai devenit panaceu,

În caz că mă doare ceva

Apelez cu-ncredere la domnia ta.

Nu am cuvinte să îți mulțumesc,

Avându-te, simt că întineresc,

Mă ții în formă tot mereu,

Dulce binecuvântare de la Dumnezeu.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Printre rânduri